Daruieste o jucarie

Draga "omule mare"

Draga "omule mare",

Iti scriu aceasta scrisoare acum ca vin sarbatorile si sper ca te-ai mai linistit. Eu sunt un copil cuMinte si ma gandesc ca in orarul tau incarcat vei avea timp sa citesti si scrisoarea mea.

Stii?...mi-e dor sa ma joc, sa te joci cu mine, sa-mi citesti povesti, si sa-mi spui povesti pe care si tu le-ai auzit candva ..iarna, la gura sobei. Am vazut ca esti tot mai ocupat, ai uitat de mine dar eu sunt acolo. Traiesc in tine si am nevoie de atentia ta!
O sa-ti impartasesc un secret: eu inca mai cred in Mos Craciun!
Sunt sigur ca va veni anul acesta la mine si-mi va aduce muuulte jucari!
Vreau ca si tu sa crezi in asta si sa stii ca mosul vine mereu la
copii cuminti!

In speranta ca nu m-ai uitat de tot si ca imi vei fi aproape de Sarbatori,

Cu mult drag,
Copil, copilul din tine!

Din pacate, aceasta scrisoare ar putea fi semnata de multi copii.
Daca vrei sa faci o bucurie catorva dintre ei poti aduce o jucarie pana in data de 12.Dec.2008.
Jucariile se aduna in cladirea « Electro » (Facultatile AC , Etc, EE), sala A107B(sala de internet , unde e si xeroxul)

Toate jucariile colectate vor fi daruite copiilor din familiile nevoiase.

Scrisoare - update

Draga “omule mare”
Sper ca ai auzit de “PRICHINDEL”, o actiunea caritabila pentru copiii abandonati organizata de noi, un grup de studenti care vrem sa facem ceva pentru ca noua ne pasa.
Imagineaza-ti pentru o secunda cum ar fi sa nu mai ai parinti, casa ta sa fie un centru de plasament , sa ajungi sa nu mai ai vise si nici dorinte. Da da … exista astfel de copii. Tu ai avut si ai un sprijin continuu din partea parintilor , orice ar fi mama ramane mama si tata ramane tata. Nu ai foarte multe griji in privinta zilei de maine , iar multe din dorintele tale devin realitate. Dar trebuie sa fii constient ca nu toti sunt la fel de norocosi ca si tine.
Si pentru ca tot suntem in pragul sarbatorilor , atunci cand se spune ca ti se umple sufletul de bucurie , ca inima iti este mai calda ca oricand si ca devii mult mai darnic , ne-am gandit ca anul acesta sa aducem putina bucurie si in sufletul unor copii nu asa de norocosi ca si noi.

Ai fost si tu mic si cu siguranta in fiecare an ti-ai pus intrebarea : “Oare ce imi aduce anu’ asta Mos Craciun? Oare o masinuta , sau poate o papusa ? “ Poate de multe ori i-ai scris chiar o scrisoare mosului , in care ii spuneai ca ai fost cuminte si ca il astepti. Si in fiecare an mosul trecea si pe la tine si iti lasa cate ceva . Dar gandeste-te putin la unul din acei copii de care vorbim ... crezi ca el nu a scris nici-o scrisoare sau ca nu s-a gandit niciodata ce ii va aduce Mos Craciun ? Iti spun eu ca da , fiecare copil se gandeste , are dorinte si vise . Dar atunci cand ani la rand ii scrii scrisori , te straduiesti sa fii cat mai cuminte posibil , iar cand vine ziua de Craciun te trezesti dimineata si nu gasesti nici un cadou, cum e atunci ? Te-ai gandit vreodata ? Oare ce crede acel copil ? “Oare nu am fost destul de cuminte ? Oare mosul nu ma iubeste ? Cu ce sunt eu diferit fata de ceilalti copii ? “.
Lumea lor e o lume foarte dura pentru un copil , o lume pe care haideti sa incercam sa o imbunatatim asa cum putem.
Daca anul acesta va trece mosul pe la noi , ne-am gandit sa ii spunem sa treaca si pe la ei.
Sunt sigura ca nu vei ramane nemiscat la toate lucrurile pe care ti le-am spus si pentru ca oricine e bine venit sa ne ajute sa facem o bucurie copiilor te asteptam sa donezi si tu jucarioare si dulciuri la Universitatea Politehnica Timisoara , etajul 1 , sala A221 .
Si pentru ca mosul sa fie pe deplin convins l-am invitat la fel cum te invitam si pe tine sambata , 15.12.2007 , incepand cu orele 10:00 la Casa de Cultura a Studentilor pentru un spectacol in sprijinul acestei actiuni si spun asta pentru ca biletul de intrare nu va fi cum te-ai obisnuit , in bani , ci va fi o jucarie pe care o vom dona impreuna cu tot ce vom strange de la oameni , copii , ca si tine , copiilor din centrele de plasament.
In final , ce sa pot sa spun , daca nu ai uitat de copilul din tine vino … te asteptam cu drag.

Noi , pur si simplu niste copii

Gradinita 11

O zi pe luna in Gradi

Bucurie, priviri voioase, calde, pline de speranta....
"Uai eu deabia astep sa vina mosul!Deabia astept!!!"-Vladut,4 ani. Asta ne-a primit in gradinita 36 si gradinita 11.
Niste copii parca rupti de realitatea asta stresanta de zi cu zi. Am dicutat, am povestit, am dansat, am desenat si i-am scris lui mosu..
Cererile au fost multiple de la un ceas cu Madagascar pana la o sirena cu picioare. In gradinita 11 am cunoscut-o si pe domna educatoare Dudu , fosta profesoara de sport am spune dupa fluier, care a incercat sa ne ajute dar nu avea de ce, eu nu am vazut copii mai disciplinati ca aceia. Copii trebuie sa fie lasati sa fie copii, asta mi-a venit in minte.
La final pot spune ca aceasta experienta m-a incarcat de multumire pentru tot anul si ca bucuria noastra a fost mai mult decat impartasita. Poate ar trebui sa facem asta mai des si sa luam si parintii cu noi. Sa decretam o zi pe luna de joaca in gradinite si lumea ar fi un loc mai bun!
Va multumesc copii pentru seninatatea voastra!
Stefania

prin gradi

Eu am fost la cele mai multe gradinite - 3. Copilasii au fost foarte receptivi si bucurosi sa se joace si sa lucreze cu noi. Am scris impreuna scrisorica pentru mosu si pot spune ca fiecare prichindel a scris cu pasiune astfel incat scrisoarea lui sa fie cat mai frumoasa si sa il bucure pe Mosu’. Mi-a placut cum se uitau atenti si mirati cand le scriam ce vor de la Mosulica. In concluzie pot spune ca actiunea noastra a fost una tare faina si ma bucur (cum de altfel cred ca o fac si ceilalti care au mers) ca am facut niste copilasi fericiti. Merita sa incercati si voi ;)
Vali

Despre cei mici - Silvia

La gradinita nr.17 copii au fost foarte bucurosi de vizita. Copii de la grupa de germana ne-au intampinat cu cantecele de Craciun si ne-au pus si pe noi sa le cantam lor:D Ne-am gandit sa le cantam Mos Craciun si au fost deosebit de simpatici cand au inceput sa cante cu noi:) Au sfarsit chiar prin a ne acoperi :D Am desenat cu totii, iar mai apoi i-am scris scrisori Mosului. Fiecare copilas in parte a incercat sa faca scrisoarea cea mai frumoasa.
Copii si-au personalizat scrisorile pe care i-am ajutat sa le scrie exprimandu-si dorintele si prin desene facute cu manutele lor. Unii dintre copilasi chiar stiau sa scrie putin si s-au straduit sa-i faca cunoscute Mosului dorintele lor in scris.
Chiar daca au pocit in cel mai dragut mod unele dintre cuvinte, scriind de exemplu þas in loc de ceas, sau þerþel in loc de cercel sunt convinsa ca toate vor ajunge la inima mare a Mosului.

Silvia Mihit